Înainte de orice preț, există un om.

M-a marcat felul în care un om poate ajunge să fie identificat prin boala lui: „a venit ulcerul”. Nu mai vedem persoana, cu grijile și speranțele ei, ci doar problema pentru care a venit.

Și mi-am dat seama că nu se întâmplă numai acolo. Uneori spunem „cel cu pensiunea”, „cel cu asigurarea” sau „cel cu lucrarea”. Fără să vrem, ajungem să vedem produsul, contractul ori suma, nu omul.

Și atunci am început să mă pun în locul celuilalt. Dacă eu aș avea nevoie de ajutor, dar banii nu mi-ar ajunge, cum mi-aș dori să fiu tratat? Sau, dacă aș merge speriat la spital, fără să știu ce mă așteaptă, cum mi-aș dori să se poarte personalul cu mine?

Mi-aș dori să vadă omul din fața lor, nu doar o boală. Să mă asculte, să aibă răbdare, să-mi explice cu o vorbă bună ce se întâmplă. Să nu fiu doar „ulcerul” care a venit, ci un om care poate trece printr-un moment greu și are nevoie de înțelegere.

La fel, dacă nu mi-aș permite un serviciu, mi-aș dori să fiu ascultat înainte să mi se spună cât costă. Să nu fiu judecat și să nu simt că valorez mai puțin pentru că îmi permit mai puțin. Chiar dacă nu s-ar putea rezolva totul, aș vrea să simt că omul din fața mea a încercat să găsească o soluție.

Pentru mine, întrebarea aceasta nu e una teoretică. Am cunoscut lipsurile încă din copilărie. Nu am uitat cum e să-ți dorești ceva simplu și să nu-ți permiți. Tocmai de aceea știu cât poate însemna o șansă oferită la momentul potrivit.

Apoi mi-am pus o întrebare și mai importantă: eu ce pot face pentru omul care se află astăzi în situația în care am fost cândva? Am adunat experiență, am învățat o meserie și am lângă mine oameni pe care mă pot baza. Pot să-mi folosesc priceperea nu doar ca să câștig, ci și ca să deschid o ușă cuiva care altfel poate ar renunța. Pot să ascult, să explic, să caut o cale și să-i las omului libertatea de a spune cât poate oferi.

Am înțeles atunci că nu ajunge să spun cum ar trebui să fie lumea sau să aștept ca altcineva să dea exemplul. Dacă vreau o schimbare, trebuie să încep cu mine. Nu pot schimba totul, dar pot schimba felul în care aleg să mă port cu omul din fața mea.

Așa a apărut „Tu faci prețul”: îmi spui ce ai nevoie și cât consideri că poți oferi. Discutăm deschis lucrarea, condițiile și termenul, fără să negociem siguranța sau calitatea profesională. În cazul asigurărilor, discutăm fiecare solicitare punctual. Prețul nu depinde în totalitate de mine, dar vom căuta împreună o soluție potrivită.

Nu promit că putem face orice. Promit însă că vom asculta, vom căuta soluții și vom pune seriozitatea și respectul înaintea calculelor.

Schimbarea începe cu mine. Și poate continua cu noi toți.